Din punct de vedere personal, consider ca ne este imposibil sa descoperim sentimentele unui suflet uman. Totalitatea dezamagirilor, sentimentelor pozitive sunt asimilate intr-o cutie mica al carei nume este inestimabil: "suflet".
In primul rand, dorinta de cercetare a universului, a corpului uman, ne impulsioneaza sa strabatem si partea teoretica a umanitatii reliefand astfel constiinta, supraeul, sufletul. As putea estima sufletul bazandu-ma doar pe imaginatie, fiind rod al talentului meu interior.
In al doilea rand, incercarea de reprezentare a caracteristicilor sufletului este impiedicata de o bariera teoretica intrucat, nu avem modelul expus iar imaginatia nu ne este de mare ajutor.
Prin urmare, cu totii am vrea sa stim ce sau cum arata sufletul nostru, insa nu vom reusi niciodata.... imaginandu-ne, putem cutreiera cerul.
Ok, sper sa fie corecta...
