La marginea unei paduri, o caprioara isi dezmiarda puiul de care trebuie sa se departa deoarece venise vremea sa se descurce singur.
In sufletul ei de mama este multa dragoste si mila fata de iedul ei , dar ea se imbarbateaza si decide sa-l duca pe varfurile de stanca, acolo unde este ferit de lacomia lupului si de arma vanatorului. Caprioara alearga in fata iedului , pentru a-i incerca puterile acestuia. In drumul lor spre tancuri, trec printr-o padure deasa si intunecata. Acolo ,caprioara simte prezenta lupului in apropierea iedului care putea fi sfasiat. In clipa urmatoare ea scoate un tipat puternic si sare in mijlocul luminisului. Lupul vede prada mai mare si uita de ied.
Sfasiata de coltii lupului, cu ultimele puteri caprioara priveste spre iedul ei si doar cand acesta se pierde in padure, isi da sfarsitul .
