conştiinţa noastră
este în strânsă legătură cu activitatea creierului şi sistemului nervos.
Prin termenul «conştiinţă», eu mă refer la capacitatea de a simţi
senzaţii precum durerea, suferinţa, şi dorinţa de a trăi. Odată ce o
persoană are "moarte cerebrală", ea nu mai este în stare să exprime
astfel de sentimente. Din această cauză , odată ce plantele nu posedă
ceva asemănător cu un sistem nervos, eu consider că este extrem de puţin
probabil ca plantele să simtă durere sau suferinţă.
Mai mult decît atît, plantele nu manifestă vreun comportament ce ar fi
indicat prezenţa conştiinţei, la fel nici capacitatea de a simţi durerea
nu ar fi pentru plante un avantaj evolutiv de supravieţuire.
Supravieţuirea unui animal depinde de reacţia lui în situaţiile care pot
cauza durere şi suferinţă. În acelaşi timp , plantele nu pot să fugă de
la un prădător, la fel nici nu pot să-şi schimbe poziţia pentru a evita
un incendiu de pădure. Din această cauză , este puţin probabil că
plantele şi-ar fi dezvoltat abilitatea de a simţi durerea în timp ce ea
nu conferă nici un avantaj de supravieţuire.
