Intr-o zi de vara, pe cand pomi erau incarcati in lumina si culoare , eram in excursie cu parintii mei si cu fratele meu in Brasov. Am mers sa vizitam Castelul Bran , iar fratele meu se gandea sa mergem in casa groazei. In timp ce din cerul senin albastru ca zambila , mănunchiul strălucitor al razelor de soare se răsfiră din înalt iar “fluturii aleargă din floare în floare” am intrat in casa groazei.
Acolo era o gelatina pusa pe un pod si am cazut pe ea. Cand urcam cu fratele meu pe scarile intunecoase iesise de dupa o perdea un varcolac cu dintii de culoarea unui carbune si s-a prin in capul fratelui meu. El(fratele) s-a speriat si a spus sa mergem mai sus. Am continuat scarile bantuite si am dat de o panza de paianjen care se legana de colo-colo. In timp ce se auzea scartaitul usilor si sunetele de groaza dintr-un sicriu a iesit un schelet . Fratele meu cu mine am inceput sa tipam si am spus plecam. Cand am iesit afara parintii radeau de noi . Am continuat drumul presarat de flori si am dat de zana Alessia care ne-a dat cate o acadea si ne-a aratat o jucarie care puteam sa ii sperii pe parinti. A fost o zi de neuitat petrecuta in mijlocul verii , in timp ce vantul adia usor.
Sper sa fie buna!
