In sfarsit....cred ca daca v-as povesti ati fi imediat invidiosi pe mine...dar sunt sigura ca daca nu v-as povesti ati fi suparati pe mine, deci imi asum orice responsabilitate si va spun ca....l-am vazut pe Mos Craciun!
Bineinteles ca nu la televizor, nici agatat in pomul de Craciun, nici pe mosulica ala care se face ca e Mosu' si ne da cadouri la scoala....Nu! Era in carne si oase...Dupa cum stiti, era imbracat in haina lui rosie pe care cred ca nu v-ar impresiona prea mult sa v-o descriu...Dar voi trece direct la subiect...
Avea niste ochelari borcanati (si inca ii are, sufera de batranete, mititelul!) pe care era sa-i sparga, alarmat de faptul ca l-am vazut. Parea foaaaarte batran, dar avea niste ochi atat de blanzi si de buni....incat nu mi s-a mai parut ciudata darnicia excesiva a lui....Am incercat sa intru in vorba cu el si mi s-a parut un mos foarte simpatic! Radea si ma facea si pe mine sa rad....O data m-am speriat, fiindca auzisem un zgomot in camera surioarei mele....l-am turtit in debara si m-am prefacut ca sunt somnambula, ca nu cumva sa se trezeasca si sa ma intrebe daca l-am vazut pe mosul...
Dar ma speriasem degeaba. Oricum, mi-a facut placere sa-l cunosc!
