Trebuie sa scriu ideea principala a acestui fragment intr-un singur enuntt !!



- Dragă Costică, viu la tine
sigur că n-ai să mă refuzi; ştiu

- Dragă
Costică, viu la tine sigur că n-ai să mă refuzi; ştiu cât pot conta pe amiciţia
ta şi nu-mi permit a mă-ndoi un moment că în cazul de faţă, fiind vorba,
mă-nţelegi, de o chestiune care mă interesează în aşa grad, încât dacă n-aş fi
pe deplin convins că tu, care mi-ai dovedit totdeauna, fără să dezminţi
niciodată o afecţiune, ce pot zice că la rândul meu... în fine...

- În fine -
zice Ionescu - am înţeles... Nu trebuia să mă iei aşa departe. Vii să mă rogi
pentru vreo loaza de elev de-ai mei.

- Nu e
loază, Costică; e un băiat dintr-o familie dintre cele mai bune: mi-e rudă.

- Cine ştie
ce lenes, ce dobtoc!

- Nu-i
adevărat, dragă Costică; este un băiat prea cumsecade... Să nu mă laşi!... Viu
la tine sigur că n-ai să mă refuzi; ştiu cât pot conta pe amiciţia ta şi nu-mi
permit a mă-ndoi un moment că în cazul de faţă, fiind vorba, mă-nţelegi, de o
chestiune...

- Ei, lasă
astea! ştii că ţiu la tine; ce mai încap între noi astfel de fraze banale?...
Ce notă vrei să-i dau pârlitului tău de protejat?

- 7, dragă
Costică!...

- Apoi, dacă
n-o fi ştiind nimic animalul!

- Ei, acuma
şi tu! zi că nu ştie; parcă el o să fie cel dintâi şi cel de pe urmă care să
treacă fără să ştie... Te rog, dragă Costică! dacă rămâne băiatul repetent încă
un an, e o nenrocire pentru familia lui - o familie dintre cele mai bune - şi
pentru mine o mare mâhnire...

- A!
irezistibilă milogeală prietenească! zice Costică; ce bine ştii tu să
porunceşti! Aide! să-ţi fac hatarul şi de data asta... să-i dau nepricopsitului
7.