Sa facem caracterizarea unui personaj literar la fragmentul acesta:
Tusa Evuta era o femeie maruntica, sprintena de sa-ti lunece printre degete. De cand i-a murit barbatul si-a lasat-o vaduva la patruzeci de ani, tusa Evuta nu mai da pe-acasa decat seara. Las' ca nici pana traia fiertatul nu pazea atata casa, dar acum parea ca-si face de cap.
- Asta atata a asteptat: sa scape de Patrut! ziceau femeile si-o priveau in batjocora.
Dar tusa Evuta nu le lua in seama. O femeie saraca trebuie sa traiasca din ceva. Avere n-are, copiinu i-au ramas s-o ajute, mana din cer nu-i cade. Isi ia dar sapa subsoara ori secera pe umar si porneste de dimineata de acasa sa-si castige bucatica de paine.
Cand e in brazda cu barbati si femei, toti o inconjura, toti se feresc de ea. Caci tusa Evita, catu-i ea de maruntica si de sprintena, la lucru trage ca la moarte. De doua-trei ori da cu sapa si se opreste privind departe, cine stie unde. Si daca da de stapani mai sfinciosi, care nu indrazneste so indemne la lucru, incepe deodata cu istoriile ei nesfarsite.