Primul lucru pe care il fac in diminetile de iarna este sa ma duc si sa deschid geamul pentru a vedea daca afara a nins. Inca de cand sunt micuta fac acest lucru. Si in aceasta dimineata, minunea a avut loc. Doamne, ce frumos ningea afara. Era inca intuneric, iar fulgii cadeau sub luminile iluminatoarelor stradale. Masinile erau acoperite cu zapada, crengile copacilor asemenea.Era un peisaj incantator. Prin zapada deasa, un biet animalut cauta un loc uscat si cald. Nu mi-am putut da seama ce animal era, atat de tare ningea afara. Era o ninsoare linistita. Nu batea vantul, fulgii erau maricei, iar luna nu se putea vedea datorita norilor ce-o acopereau.
Cu greu incep sa ma imbrac. Ma gandeam in tot acest timp la ce o sa fac cand voi ajunge la zapada si cum ma voi distra cu amicii mei la derdelus. Speram sa pot face un om de zapada alaturi de colegii mei si sa ne batem cu zapada.
Imi fac ghiozdanul, imi salut parintii si ies din casa. Afara era foarte frig. Mi-am infasurat gatul si putin din fata intr-un fular, mi-am pus manusile si am plecat.
Mergand spre scoala, ninsoarea se oprea usor usor. Soarele a aparut putin, facand lumina pe strada. Din nefericire, intru in scoala. Desi nu ma pot juca cu zapada, ma multumesc cu peisajul maiestuos de la fereastra clasei.
