Dragul meu prieten,
Cu toate ca au trecut numai trei zile de cand ne-am despartit, am simtit nevoia sa-ti fac o marturisire: amintirile recentei excursii sunt inca atat de vii, incat imi simt si acum sufletul plin de bucurie.
Cui puteam sa-i spun aceasta, decat tie, cel care mi-ai fost alaturi in acele zile luminoase?
Imi revine in minte prima dimineata petrecuta la cabana, cand am vazut, pentru intaia oara in viata, muntii. Iesiseram impreuna foarte devreme si, dintr-o data, le-am simtit prezenta masiva si coplesitoare. Eram singuri in apropierea lor, ca la inceputul lumii, iar tu - cel guraliv alta data - ramasesesi mut de uimire.
Intelegi, cred, de ce mi-au ramas in suflet acele zile: pentru senzatia ca timpul s-a oprit, devenind parca etern.
Astept cu nerabdare sa ne intalnim, atunci cand vei reveni in Capitala.
Pana atunci, raman al tau prieten,
Nume
