Personajul principal al povestirii SF, devenit și narator, ajunge cu o navă pe planeta Ahra. Prezent în cele două planuri ale lecturii - viața diurnă și cea nocturnă a planetei - acest ” rătăcitor galactic ” capătă contur prin modul în care reacționează față de ceea ce vede, prin maniera de detaliere a propriilor stări sufletești, deoarece spațiul exterior este interiorizat. Deși sfătuit să evite planeta, dorește să-i pătrundă tainele, incitat și de basmele țesute în jurul ei, după cum mărturisește personajul, a cărui misiune era de a transmite date despre planeta: ” Nu speram să închei, în cursul unei singure vieți, ocolul coloniilor terestre de la frontierele galaxiei, dar o vizită în plus nu era de lepădat ”. Profesiunea aleasă i-a imprimat anumite trăsături: pasiune, autocontrol, luciditate, spirit de observație. Ajuns în această lume misterioasă, călătorul anonim se autocaracterizează: ” Sunt singuratic atât prin formație şi gusturi cât şi prin obişnuință, ca orice rătăcitor .. ”. Plimbarea pe străzile orașului îl fascinează, înregistrând tot ce vede: ” Lucru de mirare, aceste non-senzații, în loc să treacă pe lângă mine, mă umpleau de încântare .. ”. Întâlnirea cu tânăra ahreiană devine un element surpriză. Alături de tânăra întâlnită, o adevărată călăuză, promenada prin oraș devine o bucurie: „ A fost o zi de basm ”, după cum apreciază personajul. Se implică afectiv în tot ce vede, fiind uimit, încântat și șocat. Noaptea, personajul va descoperi o altă planetă: haotică, halucinantă ” un coșmar nocturn ”. Curiozitatea, trăsătura specifică exploratorului, l-a făcut să meargă în strada pentru a descoperi misterul care înconjoară Ahra. Târziu, ” în singurătatea navei ”, eroul dictează ” raportul despre planeta vizitată ”, explicând și misterul antitezei dintre diurn și nocturn, datorită unei inedite conjuncturi astrale și biologice. Un soare diurn activa în creier forțele benefice, pe când cel nocturn, pornirile malefice, instictuale, ale locuitorilor de pe Ahra.
Prin intermediul personajului principal, textul subliniază condiția omului în raport cu posibilele situații de existență.
