Lizuca este o fetiță a cărei mamă murise. Tatăl Lizucăi se căsătorise cu o altă femeie, o cucoană care nu o iubea și nu o înțelegea pe fetiță. Necăjită că mama vitregă o certa mereu, când tatăl ei este plecat de acasă Lizuca fuge la bunici însoțită de câinele Patrocle.
În drum spre casa bunicilor, Lizuca și câinele trec printr-o pădure unde îi prinde noaptea. Se culcă într-o scorbură, iar Lizuca adoarme și visează un vis în care apar zâne și pitici și licurici. Când se trezește vede luminile celor care o căutau. Bunicul aflase că a plecat de acasă și pornise să o caute.
Lizuca este dusă la casa bunicilor. Mama vitregă vine și ea acolo, dar bunicul nu o lasă să ia fetița. Mama vitregă pleacă supărată, vorbind tare și dând din mâini, așa că stârnește împotriva ei albinele din prisaca bunicului.
