În cutia cu pălării vechi, sta un urs, de catifea. Dacă nu era galben
ca floarea soarelui, el ar fi fost fioros, şi podul întreg ar fi
tremurat de frica lui. Aveam în pod doi berbeci năpârliţi, trei vaci
fără picioare şi un armăsar, care sta în pod fiindcă era de lemn şi
vopsit cu pensula verde. Dar ursul era galben, şi culoarea aita
micşorează seriozitatea lucrurilor, nu sperie pe nimeni şi au luat-o
florile pentru ele. Şi mai avea ursul doi ochi de sticlă, care se uitau
drept în tavan. Domnişoara cusătoreasă, îmbrăcând ursul din şase petice
croite frumos, cred că s-a înşelat când a trebuit să-i pună şi ochii,
greşind cutia ochilor de urs şi luând, dintr-altă cutie, doi ochi de
porumbel. Un urs se cere încruntat: ursul nostru din pod se uita cu
bunătate.Ursul stătuse jos, în casă, doi ani întregi şi ajunsese
atât de stricător, încât am fost nevoit să-l pui deoparte, în
singurătate, şi el s-a trezit în cutia de pălării, numai după ce
încercasem zadarnic fel de fel de mijloace de îndreptare.
