A sosit toamna.Seara este mai lunga decat ziua,iar soarele straluceste cu o putere mai mica de caldura . Singura podoaba a copacilor a cazut formand pe pamantul amortit un covor multicolor de frunze.
Iarba s-a ofilit iar pasarele si-au parasit cuiburile plecand in Tarile Calde lasand in urma codrul in pustietate.
El acum era tare trist deoarece lau parasit pana si pasarelele care erau singura lui incantare ,cele care ii faceau ziua mai buna si vesela cu cantecelele lor duioase.
Dar pana la urma, el intelegea ca nu pot supravietui frigului si au plecat in alta tara unde le este mai bine.Oamenii adunau cu veselie recoltele lor bogate iar copii erau bucurosi deoarece incepuse scoala odata cu sosirea toamnei. Norii plumburii sunt incarcati cu lacrimi deoarece vara iau parasit ducandu-se in alt loc. Dar ei mai aveau o speranta . Speranta ca intr-o buna zi o sa se rentoarca ! Peisajul de toamna este unul mirific ,unul ca in basme !
