- Mam'mare! de ce nu mai vine?... Eu vreau să vie!- Vine, vine acuma, puişorul mamii! răspunde cucoana.Şi sarută pe nepoţel; apoi îi potriveşte pălăria.Tânărul Goe poartă un frumos costum de marinar, pălărie de paie, cu inscripţia pe pamblică: le Formidable, şi sub pamblică biletul de călătorie înfipt de tanti Miţa, că "aşa ţin bărbaţii biletul".- Vezi ce bine-i şade lui - zice mam'mare - cu costumul de marinel?- Mamiţo, nu ţi-am spus că nu se zice marinel?- Da cum?- Marinal...- Ei! ziceţi voi cum ştiţi; eu zic cum am apucat. Aşa se zicea pe vremea mea, când a ieşit întâi moda asta la copii - marinel.- Vezi că sunteţi proaste amândouă? întrerupe tânărul Goe. Nu se zice marinal, nici marinel...- Da cum, procopsitule? întreabă tanti Miţa cu un zâmbet simpatic.- Mariner..- Apoi de! n-a învăţat toată lumea carte ca d-ta! zice mam'mare, şi iar sărută pe nepoţel şi iar îi potriveşte pălăria de mariner.Dar nu e vreme de discuţii filologice: soseşte trenul - şi nu stă mult.
