-Heii , ma vezi ? Sunt aici sus , in copac . Ce faci , Mihai?
-De unde stii cum ma numesc ?
- In fiecare zi ,vii sub acest copac si ,in fiecare zi, imi demonstrezi cat de frumoasa este viata ta .Ar fii ciudat daca nu as stii cum te cheama ..
- Cum adica ''imi demonstrezi cat de frumoasa este viata ta'' ? A ta nu e? E mai bine sa fii o simpla frunza: n-ai teme , n-ai scoala ..
- Dar nici nu stii cat de norocosi sunteti ! In orice clipa , pe mine ma poate lua vantul si sa devin o amintire. Zic ''multumesc'' pentru fiecare secunda in care ma aflu cu familia mea.Scoala este fascinanta , poate n-am vazut vreodata cum arata una , dar imi placea stralucirea din ochii tai cand incercai ,primavara trecuta, sa descifrezi cuvintele de pe cartea de abecedar .
- Woow . Pe tine cum te cheama ?
- Pe mine? Sunt o frunza , n-am un nume , dar mereu mi-am dorit unul . Poti sa imi spui cum vrei .
-Ce zici de Imi ? Parca ti se potriveste ..
-Imi plaa... . Si nu apuca sa termine ca o adiere de vant o poarta catre vazduh .
Mihai pleaca trist spre casa , a mai trecut o zi lenesa de toamna.
