Omul de zăpadă
Toamna este pe sfârșite. Afară plouă neîncetat. Când mă uitam pe geam,vedeam cu câte o picătură de ploaie curgea,una câte una.
Îmi iau haina și ies afară să mă joc în ploaie,când,îl văd pe Andrei,verișorul meu,alergând spre mine:
-Bună! îmi zise el,mă întrebam dacă vrei să mergem afară să ne jucăm?
-Sigur! Îi răspund eu.
Când mergeam spre locul de joacă,am trecut pe lângă casa Mariei,o prietenă de a noastră:
-Aici stă,Maria,hai s-o chemăm şi pe ea la joacă cu noi! spusesem eu
-Bună idee! îmi răspunse Andrei.
Sunăm la uşă,şi o chemăm şi pe ea. Eram în drum spre locul de joacă.
-Am ajuns! Acum ce ne jucăm? întrebam eu
-Nu am nici o idee. spuse Andrei.
Când,deodată,începuse să ningă uşor cu fulgi de zăpadă, apoi cu bulgări mari de zăpadă:
-A dat prima zăpadă! Haideţi să facem un om de zăpadă! spuse Maria nerăbdătoare
-Sigur! Bună idee! spuserăm eu şi Andrei.
După două ore,îl terminasem,era unul uriaş şi frumos. După aceea începuse să tune puţin,şi un trăznet se năpusti direct peste omul de zăpadă.
Dintr-o dată se auzi o voce:
-Bună ziua,copii!
-Omul de zăpadă vorbeşte! spuserăm toţi copiii în cor miraţi
Începuserăm toţi să ne jucăm cu omul de zăpadă.
-Cât este ceasul? întrebă Maria
-Este ora şapte şi cincizeci şi nouă,ce repede a trecut timpul! se miră Andrei
-S-a făcut târziu,haideţi să plecăm acasă! spusem eu
Ne-am luat cu toţii larevedere de la omul de zăpadă,şi plecasem cu toţii acasă bucuroşi.
♡~SFÂRŞIT~♡
Sper că a fost bună compunerea, şi sper că te-am ajutat! Coroniţă? te roog☆☆☆
