Mama a rămas cu puiul ei,ingrijindu-l și încercând să-l facă bine,pe când ceilalți pui au fost îndrumați de o rândunică.
Timpul trecu și iarna grea se ivea la oricie colț.Mama suspina,dar nu își lăsa puiul nicio clipă.Îl hrănea cu cea mai mică vietate pe care o găsea. Puiul încetul cu încetul se făcu bine.Mama,slăbită,bolnavă și tristă căzu din cuibușorul fragil,pe pământul care mai avea câteva pete de zăpadă. Puiul,speriat,zbură către mama sa,plângea. Ceilalți pui se întorseseră fericiți, însă când o văzură pe mama lor,suspinară.
Asta înseamnă dragostea adevărată de mamă. Chiar și pentru un puișor, mic și fragil a rămas. A rămas și a luptat pentru el,până a decedat.
