PECÉTE, peceţi, s. f.
1. Placă (de metal) cu mâner sau montată pe un inel, pe a cărei suprafaţă este gravată o monogramă, o emblemă etc. şi care, aplicată pe ceară roşie sau cu tuş pe un act, pe o scrisoare sau pe un colet, dă acestora caracter de autenticitate şi de integritate; sigiliu; p. ext. ştampilă.
2. Ceară roşie sau bucată de plumb (care se aplică sau care se leagă de un document, de un pachet) pe care se imprimă, prin apăsare, o pecete (1); semn imprimat prin aplicarea unei peceţi (1) pe un document, pe un obiect etc., sigiliu. ◊ Expr. Închis (sau ferecat) cu şapte peceţi = cu neputinţă de aflat; de nepătruns; interzis, oprit. ♦ Fig. Semn caracteristic, trăsătură specifică, distinctivă; amprentă, marcă, întipărire, urmă; (p. spec.) stigmat.
3. (Înv. şi reg.) Aprobare, rezoluţie sau ordin în scris, întărit cu o pecete (1). [Var.: pecétie s. f.] – Din sl. pečatĩ. [DEX '98]
