Dintre pasajele care indica prezenta naratorului sunt : "Eu aici is trecator, cuvanta, cu oala in mana, dumnealui Ionita comisul; eu incalic si pornesc in lumea mea,.. Roibu meu ii totdeauna gata, cu saua pe el Cal ca mine n-are nimeni Incalic, imi plesnesc caciula pe-o ureche si ma duc, nici nu-mi pasa»"
"striga razasul zbarlindu-si mustata tusinata"
"Si mai ales din vremea tineretelor mele raspunse razasul, serios. Pe vremea, aceea, tot in acesta loc ne aflam"
"Iaca de ce trebuie sa va uitati ca la un lucru rar la calul meu cel roib, pintenog de trei picioare: pentru ca aista-i mostenire din iapa lui Voda si cand rancheaza el si rade, parca ar avea o amintire din alt veac si din acele zile ale tineretii mele. Dupa asta puteti cunoaste ce fel de om sunt eu! s-acuma sa mai primim vin in ulcele si sa incep alta istorie pe care de mult voiam sa v-o spun"
Rolul naratorului, al Comisului Ionita, este acela de participant la intamplarea cu iapa pe care o povesteste celor de la han.
Autorul se adreaza cititorului ca si cum acesta ar fi de fata si incearca sa il determine sa vizualize imaginile pe care le descrie folosind expresii tipice: "Asta-i o poveste pe care as putea sa v-o spun, daca m-ascultati.
Atitudinea pe care o are fata de personaje este una de melancolie - fata de Ancuta, de admiratie - fata de boierul care se dovedeste a fi chiar Maria Sa, domnitorul.
