Curajul de a spune adevărul
Este frig atât de frig încăt realitatea a declanşat centrala cea dătătoare de căldură.. Este atât de evident fenomenul încât fiecare adevăr: frigul, a precedat celuilalt, fără cuvinte doar faptica a readus echilibrul între cele două stări de opoziţie: frig-cald.
Cam aşa ar trebui să se împlinească şi-ntre evenimentele aflate în contradicţie: adevăr şi mincinună. De fapt eu aş schimba expresia în: Curajul bunului simţ.
Curaj şi bun simţ sunt două virtuţi care cer verticalitate; şi pentru că tot am ajuns să mergem astlel, ar trebui să ne fie mai uşor, dar ... uneori da, alteori ba.
În timp am descoperit că unii oameni se nasc cu bun simţ, alţii îl dobândesc pe parcursul vieţii, iar alţii niciodată. Tocmai din acestă nepotrvire umană vine problema curajului şi automat a adevărului gândit, rostit, scris.
Referindu-mă la propria-mi persoană sunt adepta virtuţilor şi n-am tăgăduit niciodată adevărul, deşi unele situaţii date au fost delicate, iar altele splendide şi toate desăvârşite doar de adevăr.
De fapt el, ADEVĂRUL, este curăţitor şi tămăduitor, propulsându-ne numai spre lumină.
