Frunzele uscate trosnesc sub pasii mei care ma duc pe cararea din padure.
Printre crengile din varfurile copacilor vad cerul cenusiu, apasator, care este strabatut din cand in cand de pasarile calatoare. Ramurile parasite de frunze se leagana in bataia vantului rece, iar pamantul ,pana mai ieri acopeprit de un covor verde presarat cu flori, acum este ruginiu si trist. Ciupercile albe, cu palariile lor de diferite forme, rezista frigului si asteapta nestingherite sa fie culese.O veverita ratacita se grabeste sa duca agoniseala in scorbura aleasa drept locuinta pentru iarna. Totul este parca amortit. Doar ciripitul unor pasarele credincioase care nu au plecat in tarile calde mai anunta ca padurea este reala si nu e un tablou.
E frumoasa padurea in orice anotimp, dar toamna este foarte trista !
