Ma plinbam incet pe langa marginea padurii si pe langa lacul albastru si cristalin, atat de frumoasa poate fii aceasta padure.
Mai merg cativa pasi, si aud un fasait din tufisul din spatele meu. Ma intorc, acum fiind fata in fata cu tufisul, vazand ca acesta se misca. Ma dau cativa pasi in spate. Nu dupa mult timp, am alunecat de o piatra si urmatoarea mea directie, a fost lacul, eu fiind acum uda din cap pana in picioare, si cu parul la fel de ud.
Dupa ce ies din apa, vad a din tufisul de mai devreme, se inalta la cer, o umbra mare, cu o blana maronie, si cu niste ghiare de speriat. Am inceput sa fug cat de repede am putut pana cand m-am impiedicat si am cazut.
Un pui de urs se aseaza langa mine si incepe sa mormaie ceva, doar de el inteles. Eu ma ridic si incep sa rad ca m-am speriat asa de mult de un ursulet dragut, ca el.
