Jocul cuvintelor
Toamnă frumoasă ca o domniţă pregătită de dans împărătesc.În strai curat şi colorat apleacă oamenilor zâmbet tandru şi bogăţie de bineţe.
E cald, panerele sunt pline şi care mai de care mai sus în vârf se-aştern . Cămările mi-s ochi şi ochii mi-s în ele. Borcane rânduite: dulceaţă de cireşe negre, compot de prune mari şi gata de-o serată. Zacusca de fasole zâmbeşte fericită. E cea mai reuşită.
Şi vişinata ţanţoşă aşteaptă, iar mustul stinge dor de vin uitat într-un butoi din cramă..
E toamnă îmbelşugată. Domniţa-i jucăuşă şi dânsa-i pregătită pentru a dansa frumos un vals curat prin foşnitor covor de frunze colorate..
Cu siguranţă toţi oamenii observă înaripata fată ce calcă-n pas de domnişoară, purtată melopeic pe-o strună de chitară. E-un greier mic şi negru ce tare bine lasă sunet duiois pe coarda din fir de fân uscat şi aromat.
Pădurea-i împânzită de frunze colorate în nuanţe ne-ntâlnite şi-i tare minunată. Uşor, agale ca doi bătrâni întorşi pe înserate acasă trec care îmbelşugate de rod în chihlimbar-mbrăcate.
În vremea de chindie se-ntorc acasă oameni şi care îndestulate. Cu toţii popo-sesc şi-ascultă ţârâit de greier în nuanţe împrăştiate..Şi obosea ruptă-i de -un ţambal pornit deodată şi-n pas de horă calcă. Tresaltă bătătura în pasul de român şi valsul se opreşte şi-o sârbă clar porneşte
Indubitabil toamnă-i cum doar românul ştie şi frumuseţea-i îmbrăcată într-o domniţă în albă ie.
