Salut!
Gradele de comparație sunt forme ale adjectivului care arată că o însuşire poate exista în diferite grade de intensitate la mai multe ori la același obiect, dar în împrejurări (momente) diferite.
Adjectivele au trei grade de comparație: pozitiv,comparativ, superlativ.
I. GRADUL POZITIV arată însuşirea unui obiect în mod absolut fără să mai fie raportată la altceva:
II. GRADUL COMPARATIV arată că o însuşire poate exista în grade diferite:
1. de superioritate - o însuşire poate exista într-un grad mai mare la acelaşi obiect sau la obiecte diferite:
- copil mai silitor decât celălalt;
2. de egalitate - o însuşire se află în acelaşi grad la acelaşi obiect sau la obiecte diferite:
- copil tot aşa/ la fel de silitor ca şi celălalt;
3. de inferioritate - o însuşire se află într-un grad mai scăzut la acelaşi obiect sau la obiecte diferite:
- copil mai puțin silitor decât celălalt;
III. GRADUL SUPERLATIV arată că o însuşire există în cel mai înalt sau în cel mai scăzut grad:
1. gradul superlativ relativ - însușirea există în cel mai înalt sau în cel mai scăzut grad, raportată la un grup de obiecte:
a) de superioritate:
- copilul cel mai silitor dintre toți;
b) de inferioritate:
- copilul cel mai puțin silitor dintre ei;
2. gradul superlativ absolut - însuşirea există în cel mai înalt sau in cel mai scăzut grad, fară a mai fi raportată la un alt termen:
a) de superioritate:
b) de inferioritate:
- copil foarte puțin silitor.
Gradul superlativ absolut se poate forma, afară de adverbul "foarte", şi prin alte mijloace cu un grad mai ridicat de expresivitate:
- cu adverbele şi locutiunile adverbiale: tare, grozav de, nemaipomenit de, fantastic de, teribil de, extraordinar de, peste măsură de etc.;
- cu ajutorul unor adjective (putred de bogat) sau adverbe (deştept rău);
- cu ajutorul unor adverbe provenite prin conversiune din substantive: deştept foc, îndragostit lulea, înghețat tun etc.;
- prin lungirea şi prin repetarea unor sunete: maaaaare, frrrumos etc.;
- prin repetarea adjectivului: frumos-frumos etc.;
- prin înlocuirea adjectivului cu un substantiv din aceeași familie lexicală: o bunătate de copil, o frumusete de fată etc.;
- prin repetarea substantivului la forma lui de genitiv. plural: voinicul voinicilor, frumosul frumoșilor etc.;
- cu ajutorul sufixului -isim (rarisim) şi al unor prefixe: arhiplin, ultramodern, supraaglomerat etc.;
- cu ajutorul termenilor argotici (mașină meseriaşă; băiat de băiat, lucrare beton etc.
- cu ajutorul adverbului "ce" ("cât de"), în construcții exclamative: Ce silitor e copilul!
- cu ajutorul unor expresii comparative: negru ca smoala, prost ca noaptea;
- cu ajutorul unor construcții cu sens consecutiv: frumos de-ți lua ochii.
Există şi adjective care nu au grade de comparație:
a) adjective care, la origine, sunt vechi comparative sau superlative: major, superior, inferior, exterior, minor, optim, suprem, posterior, anterior, ulterior, extrem;
b) adjective care, datorită sensului lor, nu acceptă comparatia: mort, viu, principal, veșnic, unic, chimic, petrolifer etc.
c) adjective cu sens de superlativ: admirabil, colosal, excelent, imens etc
