Consider că afirmaţia lui Ioan Budul-Deleanu este o formă de exprimare deoarece fiecare este liber să scrie ce îi vine în minte.
În primul rând, este mai uşor să-ţi faci cunoscute sentimentele, gândurile, trăirile prin cerneala pe care o transformi în cuvinte decât să vorbeşti, iar unii te pot înţelege greşit. Scriind, îţi poţi descărca chiar şi tristeţea pe care o ascunzi, furia, dezamăgirea sau starea de moment.
În al doilea rând, pictorii fac la fel, astfel o mâzgâleală pentru noi, poate avea multe sensuri pentru ei. Unii ilustrează mintea lor confuză, alţii se cred neimportanţi, sunt trişti.
De asemenea, autorii fac versuri după inspiraţie, iar inspiraţia poate fi redată de starea în care se află, deci unii creează anotimpul iarna o bucurie, cu sărbătorile ce-i strânge pe apropiaţi împreună. Însă alţii, pot vedea acest sezon ca pe o bătrână nemiloasă, care îi fac să se simtă solitari, mâhniţi, fără nimeni aproape.
Aşadar, hârtia este răbdătoare şi îţi permite să scrii pe ea tot ce vrei, ce te defineşte şi ce gândeşti.
