Intr-o zi ploioasa de toamna din podul casei vecinilor se auzeau niste voci ciudate .Dupa un timp mi-am dat seama ca vorbeau intre ele 2 vechi fotolii de piele:
-Of ce vremuri frumoase au fost odata!suspina unul dintre fotolii...
-Da adevarat ,atunci locuiam in casa iar lumea se aseza pe noi .
-Astazi adunam praful din pod! Ce trist, nu?
Deodata se auzi pasi de om . Vecinul s-a urcat in pod, El ia fotoliile si le duce spre masina.le urca si porneste.
-Unde vrea sa ne duca omul asta?
-Nu stiu dar cred ca ne duce la gunoi.
Ajunsera la destinatie .Ajunsera intr-un loc foarte frumos ... reparatorul de fotolii ...un rai al fotoliilor.Dupa reparatie au fost aduse acasa si puse la loc de cinste.
Concluzia:Ce e vechi mereu se poate repara.
