Inventată de greci, ideea guvernării legii avea să fie dezvoltată şi ridicată de către romani la statutul ei de astăzi, acela de „garant al continuităţii civilizaţiei”.1 Poate nici o altă tradiţie de gîndire politică nu subliniază mai mult virtuţile domniei legii decît republicanismul. Acest mod de „a fi impreună” (Hannah Arendt) sau de „a trăi în comun” (Maurizio Viroli), care este res publica, se clădeşte numai pe baza şi prin intermediul legilor. Antidot la guvernarea arbitrară, legile sunt un element al libertăţii republicane, al unei libertăţi „robuste”, cum o numeşte Christian List, şi care semnifică non-dominaţie.
