Răspuns :
Gradinile
Pana la rafinamentul Gradinii celor cinci simturi de la castelul din Yvoire, la splendidele labirinturi ale Versailles-ului sau la geometria severa a spatiilor verzi de la Wildegg, Anglia, drumul a fost lung si pavat cu milioane de flori si legume. Gradinile fac parte din cadrul de viata al omului din momentul in care acesta s-a sedentarizat. La origine, ele (ierburi aromatice, legume radacinoase) ii ingaduiau sa-si satisfaca necesitatile alimentare. Ulterior, omul a inceput sa constate ca pot fi produse diverse varietati pornind de la o singura planta. Urmele celor mai timpurii gradini au fost gasite in Mesopotamia si Egipt, zone in mare parte aride, pe care spiritul mereu activ al locuitorilor le-a facut fertile prin canale si irigatii. Gradinile s-au dezvoltat din nevoia de a oferi un spatiu, special ingradit, in care atentia „gradinarului“ sa se poata indrepta asupra unor plante mai sensibile. Din ce in ce mai sofisticate, respectivele gradini au inceput sa constituie un perimetru esential in preajma palatelor, devenind un spatiu dedicat prin excelenta delectarii.
Bauturile fermentate
„Nu exista activitate in viata omului care sa-i rapesca mai multa energie, ca si cand natura nu ne-ar fi oferit cea mai sanatoasa bautura, apa.“ -Pliniu
Ei bine, apa nu a satisfacut nevoia de lichide (si de extaz) a omului. Iar asta nu de ieri, de azi, ci tocmai din Paleolitic, cand a inceput producerea licorilor fermentate. Cu exceptia locuitorilor din zonele polare, unde sursele de zahar sunt inexistente, oamenii au demonstrat o abilitate remarcabila in a gasi cai de fermentare a diverselor produse salbatice sau cultivate – mierea, strugurii si alte fructe, cerealele (orzul, graul, porumbul, meiul si sorgul). O data ce sucul a fost extras din fructe, microorganismele (de tip Saccharomyces cerevisiae) incep sa se multiplice natural, hranindu-se cu monozaharidele din suc. „Vinul“ astfel rezultat a inceput, inca din Neolitic, sa fie depozitat si pastrat in vase de lut. Ca sa nu se oteteasca, fapt ce i-ar fi obligat pe amatori sa consume toata productia deodata, oamenii au inceput sa introduca in lichidul aromat si ametitor rasini si ierburi cu proprietati antimicrobiene.
Sticla
Sa-l ascultam pe Pliniu cel Batran (citat dupa Brian M. Fagan, Saptezeci de inventii ale Antichitatii, Editura Aquila, 2005): „Se spune ca, mai demult, vasul unor negustori de soda naturala (nitrum) a acostat langa raul Belus si acestia au coborat pe mal si au hotarat sa-si pregateasca de mancare. De vreme ce n-au gasit nici o piatra pe care sa-si sprijine cazanele, le-au asezat pe bulgarii de soda din incarcatura de pe vas. Cand acestia s-au incalzit si s-au amestecat cu nisipul de pe plaja, au inceput sa apara suvoaie de lichid ciudat; se spune ca aceasta este originea sticlei.“ Ca s-a intamplat asa sau ca sticla este un accident al procesului de producere a faiantei nu putem sti cu siguranta. Mai sigur pare faptul ca fabricarea acestui material translucid s-a rafinat in decursul a mii de ani, suflarea sticlei fiind atestata de-abia in secolul I i.Hr., pe coastele Siriei de azi.
Pana la rafinamentul Gradinii celor cinci simturi de la castelul din Yvoire, la splendidele labirinturi ale Versailles-ului sau la geometria severa a spatiilor verzi de la Wildegg, Anglia, drumul a fost lung si pavat cu milioane de flori si legume. Gradinile fac parte din cadrul de viata al omului din momentul in care acesta s-a sedentarizat. La origine, ele (ierburi aromatice, legume radacinoase) ii ingaduiau sa-si satisfaca necesitatile alimentare. Ulterior, omul a inceput sa constate ca pot fi produse diverse varietati pornind de la o singura planta. Urmele celor mai timpurii gradini au fost gasite in Mesopotamia si Egipt, zone in mare parte aride, pe care spiritul mereu activ al locuitorilor le-a facut fertile prin canale si irigatii. Gradinile s-au dezvoltat din nevoia de a oferi un spatiu, special ingradit, in care atentia „gradinarului“ sa se poata indrepta asupra unor plante mai sensibile. Din ce in ce mai sofisticate, respectivele gradini au inceput sa constituie un perimetru esential in preajma palatelor, devenind un spatiu dedicat prin excelenta delectarii.
Bauturile fermentate
„Nu exista activitate in viata omului care sa-i rapesca mai multa energie, ca si cand natura nu ne-ar fi oferit cea mai sanatoasa bautura, apa.“ -Pliniu
Ei bine, apa nu a satisfacut nevoia de lichide (si de extaz) a omului. Iar asta nu de ieri, de azi, ci tocmai din Paleolitic, cand a inceput producerea licorilor fermentate. Cu exceptia locuitorilor din zonele polare, unde sursele de zahar sunt inexistente, oamenii au demonstrat o abilitate remarcabila in a gasi cai de fermentare a diverselor produse salbatice sau cultivate – mierea, strugurii si alte fructe, cerealele (orzul, graul, porumbul, meiul si sorgul). O data ce sucul a fost extras din fructe, microorganismele (de tip Saccharomyces cerevisiae) incep sa se multiplice natural, hranindu-se cu monozaharidele din suc. „Vinul“ astfel rezultat a inceput, inca din Neolitic, sa fie depozitat si pastrat in vase de lut. Ca sa nu se oteteasca, fapt ce i-ar fi obligat pe amatori sa consume toata productia deodata, oamenii au inceput sa introduca in lichidul aromat si ametitor rasini si ierburi cu proprietati antimicrobiene.
Sticla
Sa-l ascultam pe Pliniu cel Batran (citat dupa Brian M. Fagan, Saptezeci de inventii ale Antichitatii, Editura Aquila, 2005): „Se spune ca, mai demult, vasul unor negustori de soda naturala (nitrum) a acostat langa raul Belus si acestia au coborat pe mal si au hotarat sa-si pregateasca de mancare. De vreme ce n-au gasit nici o piatra pe care sa-si sprijine cazanele, le-au asezat pe bulgarii de soda din incarcatura de pe vas. Cand acestia s-au incalzit si s-au amestecat cu nisipul de pe plaja, au inceput sa apara suvoaie de lichid ciudat; se spune ca aceasta este originea sticlei.“ Ca s-a intamplat asa sau ca sticla este un accident al procesului de producere a faiantei nu putem sti cu siguranta. Mai sigur pare faptul ca fabricarea acestui material translucid s-a rafinat in decursul a mii de ani, suflarea sticlei fiind atestata de-abia in secolul I i.Hr., pe coastele Siriei de azi.
Aruncatorul de flacari,medicamentele,betonul,piscinele incalzite,armele biologice,sistemul postal,calculatorul astronomic,sticlaria,contorul de parcurs.-inventii din antichitate.
Vă mulțumim pentru vizita pe platforma noastră dedicată Istorie. Sperăm că informațiile prezentate v-au fost utile. Dacă aveți întrebări sau aveți nevoie de suport suplimentar, nu ezitați să ne contactați. Așteptăm cu entuziasm să reveniți și vă invităm să ne adăugați la lista de favorite!