Si inca ma mai sperii. Abia ma tin de ramura uscata a copacului . Acus ma voi desprine de creanga , cazind lin , parca intr-un dans lent purtata de aripile vintului racoritoare in cercuri line si fermecatoare . Nu- mi pot imagina cum sa procedez.Sa ma las purtata lent in inaltime sau sa ma chinui incontinuu suferind lipita de ramura vesteda.Dar daca creanga se rupe si cade ? Totusi am decis sa ma las purtata in zborul racoros asemenea unui dans infiorator.Sunt precisa ca vintul ma va pune cu mare grija si atentie pe pamantul parca umed unde ma voi usca ruginid , cum se intimpla cu toate frunzele care cad cuprinse de frica si spaima ca vor ingalbeni.
Si nu regret ca voi cadea.Macar voi avea sansa si eu sa zbor........Sper ca team ajutat
