Eu eram o domnișoară singură de provincie, am ajuns cu tatăl meu, ce suferea de rinichi, în cele 2 zile deja de vorbea toată lumea, știau numele noastre și de ziceau cu încredere.
Adu-ți aminte, despre toate, o plecare, din Orense, la baia din Cabreiroa, în Verin. Plecăm cu o mașină de închiriat, era cald și în sus de vedea Castelul de Monterrey, înconjurat de nori roși; era vară de 44 , eu tocmai am terminat de aprobat primul an de Filozofie și Cuvinte. Noi ne-am băgat într-un parc cu multe frunze, coboram în fața faceadei baiei și, apăsai un buton și ieși echipajul, am rămas nemișcat uitându-mă , cu o mare ciudățenie. Purtam o geantă din piele albă, pătrată, ce mi-a făcuto cadou tatăl meu o lună înainte ca premiu de la exemene, a scos oglinda, s-a uitat la mine și m-a găsit în amintirea cu niște ochi indiscreti și absorbit de amintire; notează butonul, un băiat de vârsta mea, se uita la mine zâmbind și asta m-a rușinat puțin. Seara, în living, am descoperit o familie de aspect fin: un tată cu 4 fiice tinere, 2 fete și 2 băieți , de la mamă nu.... Sper că te-am ajutat.
