Eram noi doi si nimeni altcineva. Cerul negru era presarat din loc in cu felinare mari si puternice, stelele, care se oglindeau in marea ce inconjura pamantul. Nisipul de pe plaja era umed si rece, iar aerul care batea, pur.
Lumina era obscura si crea un aer de melancolie. Barcile se loveau incet de mal, la fiecare unduire a apei, iar valurile alergau grabite catre mal, unde se spargeau in spuma densa si alba.
Din departare se zareau casele slab luminate si pline de caldura, iar pe hornurile acestora, iesea domol fumul.
Numai noi, singuri, mai eram pe plaja.
