-Mihai,Mihai!stiga prietenul meu Bogdan.
-Buna Bogdan,unde te duci?
-M-a trimis mama sa adun niste vreascuri sa puna pe foc ca s-au cam terminat lemnele.Vi cu mine?
-Nu ,nu pot ,trebuie sa ma duc acasa ,ma asteapta mama.
-Auzi ,tie nu ti-e cumva frica?
-Frica,fugi de aici cum sa-mi fie frica?
-Pai atunci hai ca o rog eu pe mama ta sa te lase.
Bine,bine mi-e frica.Am afirmat intr-un tarziu.
-Stai linistit ,nu are de ce sa-ti fie frica eu am fost de atatea ori.
-Stiu dar mai este un pic si se intuneca.
-pai hai sa ne grabim ,nu dureaza mult si in plus o sa cautam vreascuri mai pe la marginea padurii.
-Nu stiu ce sa zic!
-Mai ti minte asta iarna cand mie mi-era frica sa ma dau cu sania din varful dealului si tu te-ai dat cu mine? Nu numai ca mi-am invins teama dar ne-am si distrat pe cinste pana s-a inoptat.Asa o sa fie si acum ,considera ca o sa fie o aventura si ca ne vom distra si in plus si eu prind mai mult curaj cand sunt cu tine.
-Bine ,m-ai convins merg cu tine ,in primul rand pentru ca esti prietenul meu si ai nevoie de mine.
