Răspuns :
Ma indreptam cu pasi repezi catre standul poetei. Cateva carti erau deschise si lasate la intamplare pe masa. In jurul meu oamenii vorbeau intr-una, era un amalgam de voci, de cuvinte si de tonuri dintre care o vocea unui fetite incerca sa razbeasca pana la cei prezenti langa stand. Fetita citea cu o voce minunata o poezie de-a Mariei. DIntr-o data, si cartea din mana fetitei, dar si cele de pe masa, se transformara in niste palnii mari care absorbeau cuvintele galagioase ale celor din jur. Era cat pe aci sa le inghita cuvinte cu tot cu voci, cu capete, cu oameni. Fetita facu un semn cu degetelul ca nu-i frumos, si cartile-palnii, rusinate, se cumintira si se asezara la locul lor pe masa. Zambind, intr-o liniste deplina, ea continua sa citeasca poezia.
Vă mulțumim pentru vizita pe platforma noastră dedicată Limba română. Sperăm că informațiile prezentate v-au fost utile. Dacă aveți întrebări sau aveți nevoie de suport suplimentar, nu ezitați să ne contactați. Așteptăm cu entuziasm să reveniți și vă invităm să ne adăugați la lista de favorite!