Salut!
"Pastel", de George Bacovia - argumentarea genului liric
Genul liric cuprinde toate reaţiile literare în care poetul îşi exprimă în mod direct stări şi sentimente, asumându-şi vocea eului liric, folosind un limbaj artistic.
Textul dat aparţine genului liric, deoarece prezintă trăsături specifice acestuia.
O caracteristică a creaţiei lirice, prezentă şi în textul dat, se referă la exprimarea directă a sentimentelor de tristeţe şi singurătate, cauzate de venirea toamnei. Acest anotimp este asociat de către poet cu clipele care preced sfârşitul vieţii: "Buciumă toamna / Agonic".
O altă marcă a discursului liric este subiectivitatea sa. Eul liric, aflat în ipostază contemplativă, îşi face simţită prezenţa prin mărci lexico-gramaticale: pronume şi verbe la persoana a II-a ("te-năbuşi") şi verbe la persoana I ("n-am mai murit").
Un alt argument este utilizarea limbajului expresiv pentru transmiterea sentimentelor de amărăciune. Personificarea "Buciumă toamna", epitetul "răgete lungi", metafora personificatoare "Tălăngile trist / Tot sună dogit" compun imagini auditive, cu rol în evidenţierea tristeţii şi singurătăţii.
Starea apăsătoare de melancolie şi pustietate este conturată şi prin imaginile vizuale asociate toamnei. Metafora "Trec păsărele / Şi tainic s-ascund" şi structurile "Nu-i nimeni pe drum", "Departe, pe câmp / Cad corbii domol" arată senzaţia de singurătate, de gol sufletesc.
Având o structură versificată, această creaţie lirică are o muzicalitate aparte, realizată prin rima încrucişată şi măsura de 5 silabe.
În concluzie, textul dat aparţine genului liric, deoarece poate îşi exprimă în mod direct sentimentul de pustietate, melancolie, cauzate de toamna târzie, asumându-şi vocea eului liric contemplativ, folosind un limbaj figurat.
