Eram in padurea din spatele casei mele. Merg foarte des in acea padure linistita si racoroasa. Acum este in toate culorile, de la galben la un maroniu inchis. Prietenul meu Eusebiu maface sa tresalt cand ma atinge pe talie. Doar el stie ca ma refugiez aici cand ma simt agitata sau nelinistita. Inspira puternic si imi zice soptit: -Esti okay ?
-Acum da, ii raspund eu expirand.
-Vrei sa mergem la raul serpuit de la marginea padurii ? Iubesc locul acela.
- Asta asteptam sa.mi spui. Hai, sa mergem.
Ma i.a de mana si mergem cred ca jumatate de ora fara sa ne spunem nimic. O chestie care ma face sa il plac si mai mult este faptul ca nu simte nevoia sa umple spatiile goale din conversatii sau momente de liniste, lasa linistea sa pluteasca. Ajungem la marginea raului cristalin si ne punem pe radacina unei rachite care cred ca are sute de ani. Ma uit la Eusebiu si il vad ca incepe sa se dezbrace.
-Ce faci ? il intreb eu cu un iz de nedumerire.
-Vreau sa inot. Imi raspunde cu un zambet strengaresc pe fata. Sare in apa rece ca gheata si incepe sa strige din toata puterea.
-Hai si tu, nu.i chiar asa rece. -Alta data. Promit.
Se scufunda si sta acolo 1-2-3 minute cand incep sa ma panichez ca nu mai iese, desi stiu ca e un inotator desavarsit si iubeste scufundarile. Mai stau o bucata de vreme si ma deszbrac si sar in apa dupa el pentru el cauta. Apa e groaznic de rece. Ma scufund dar nu vad nimic. Ma ridic la suprafata si i.au o gura mare de aer. Il caut si nu.l gasesc, plamanii incep sa ma arda pentru ca au nevoie de aer. Merg spre mal pentru a o suna pe Chris, prietena mea cea mai buna cand cineva ma trage puternic de picior si ma duc la fund. Incepe sa ma gadile si imi dau seama ca e el. Ajunsi la suprafata incep sa plang pentru ca m.am speriat ingrozitor.
-Ce ai patit ?!
-M.am speriat !! Sa nu mai faci asta niciodata !!
Ma i.a in brate si isi cere scuze. -N.am sa mai fac asta. Doar am vrut sa ma joc putin. Erai c.am deprimata.
- Hai acasa.
-Hai, se insereaza deja.
sper ca te.am ajutat. schimba tu ce nu.ti place.
