E seara. Seara aceea magica de vara cand soarele incepe sa oboseasca, si se transforma intr-un glob de foc imens, iar apoi urmeaza sa se stinga in mare.
Pe plaja, din loc in loc se zaresc cateva familii, care se pregatesc sa plece acasa. De la o cafenea indepartata se aude incet o muzica lenta, care te imbie la melancolie.
Stau asezata pe nisipul cald, si ma uit la marea linistita, cu valurile mici ce se parg la mal, formand spuma alba. Soarele incepe sa coboare incet spre somn. Luminile portocalii se transforma incet in roz aprins. Cerul pare pictat. Parca privesc un tablou in acuarela. Nuante de mov, galben, oranj se imbina perfect, formand un peisaj superb.
Soarele a disparut deja jumatate, incepe sa se insereze. Din spate se aud in surdina rasete si chiote de copii.
M-am intins pe spate, am inchis ochii, si m-am lasat invaluit de ultimul strop de lumina.
