In opinia mea, poezia "Lacul" de Mihai Eminescu, transmite emotiile, trairile indragostitului, care isi imagineaza intalnirea cu fiinta iubita si nostalgia provocata de neimplinirea iubirii.
In primul rand, prin intermediul eului liric, ale carui marci lexico-gramaticale sunt prezente in text (pronume pers.de pers.I "eu", verb la pers.I "sufar), se comunica dorinta indragostitului de a-si intalni iubita in cadrul feeric de natura. Astfel, tema iubirii se impleteste cu tema naturii, natura fiind in poezia romantica un cadru octrotitor, intim, pentru intalnirea indragostitilor. Este construita, cu ajutorul elementelor de expresivitate o atmosfera feerica, in care elementele naturii sunt personificate: "Lacul...tresarind in cercuri albe", "Unduioasa apa sune". Personificarilor li se alatura epitete cromatice: "nuferi galbeni", inversiuni :"blande-i lune", repetitii :"Parc-ascult si parc-astept".
In al doilea rand, prezenta verbelor la modul conjunctiv ("sa sarim", "sa plutim", "sa rasara") sugereaza caracterul ipotetic al intalnirii. Strofa finala accentueaza imposibilitatea implinirii iubirii si exprima suferinta, tristetea eului liric. In acest context, lacul care reprezinta motivul central al textului, are rolul de a atenua tristetea eului liric, prin armonia si si frumusetea sa ("In zadar suspin si sufar / Langa lacul cel albastru / Incarcat cu flori de nufar").
In concluzie, poezia 'Lacul" de Mihai Eminescu, exprima nostalgia indragostitului care nu-si poate implini iubirea, dar care gaseste o consolare in eternitatea si echilibrul naturii.
