Copilul Mihai Eminescu era cu o dragoste mare fata de natura. El mereu se plimba pe linga padurii,dormea la izvoare si vizita locurile dragi,il facea fericit.Natura pentru el era a doua mama.Cand avea o problema,mereu se sfatuia cu natura,isi impartasea gandurile.
Atunci ,rapit de farmecul ei,ingana murmurul apelor de izvor,fiind vrajit de stralucirea acestora. Luna ,oglindindu-se in lacurile din imprejurimi este martora a dragostei lor. Perioada fericita a copilariei s-a scurs repede si anii petrecuti in mijloculcodrului,cu crangurile,cu poienile ,cu raurile si cu lacurile acestuia au trecut,dar fericirea traita ,atunci cand era pururi in sufletul copilului.
Daca mai vrei,mai scriu!
Sper ca te-am ajutat!
