Am pasit cu teama in pestera, cand deodata am vazut multe minuni: stalactite si stalagmite care ma vrajeau la fiecare uitare mai atenta.
Cand mai faceam cativa pasi vedeam cum liliecii stateau cu capul in jos, relaxati ca intr-o zi de duminica. Cu cat inaintam vedeam cum pestera se facea din ce in ce mai lunga si din ce in ce mai scunda, ma simteam inghesuita si fara aer, cand peste putin timp am iesit din acel tunel intr-o incapere cu adevarat uimitoare, plina de lucrari ale apei care te lasat fara cuvinte.
Cat tot mergeam a inceput sa imi fie frig, insa nu am vrut sa-i stric doamnei invatatoare excursia si am urmat-o in continuare, pana cand mi-am luat inima in dinti si am spus rusinat:
- Ma scuzati, dar aveti o geaca pentru mine?
Doamna invatatoare se uita urat la mine insa a spus:
- Da, e langa rucsac.
In momentul acela am fost foarte fericita ca am putut admira fara nici o problema pestera.
Dupa aceasta expeditie frumoasa am ajuns la final si ne-am imbarcat in autocarul spre casa.
