E toamna,iar zilele calde si lungi vor fii inlocuite de cele scurte si reci.Soarele nu mai are puterea de a incalzi si lumina cerul devenit plumburiu.Racoarea de afara ni-a amintit repede ca este octombrie.In padurea de la poalele muntelui,unde mergeam asta vara,totul este intr-o continua schimbare,un spectacol de culori.Fiecare carare,poteca,drum care duc spre mijlocul tainic al padurii,te indeamna sa pasesti parca intr-o lume de vis.Un copac falnic,prin coroana caruia se strecoara razele tulbure si firave ale soarelui,care nu mai are puterea de asta vara sta desfrunzit in calea vantului vanat ce incearca sa rascoleasca covorul de frunze cazute.Pe unele crengi si ramuri mai zac cateva frunze care incearca sa mai imbrace cativa arbori si arbusti.Padurea este obisnuita cu o astfel de vreme.Cerul cenusiu incearca sa desfaca cativa nori intunecati care au facut loc ploii care trezeste copacii amortiti.Incet-incet ploaia incepe sa cada si mai scalda cate o tufa sau ram cu lacrimi cristaline.Padurea este trista,parca plange dupa vremea cand totu era infrunzit,acum ramanand doar nuantele de maro si covorul multicolor al frunzelor
