Ștefan cel Mare (1433 – 1504) – nu exită român care să nu fi auzit de acest nume și care să nu știe măcar un lucru despre domnitorul Moldovei. Acesta a domnit vreme de 47 de ani, răstimp în care a purtat numeroase bătălii cu Regatul Poloniei, Regatul Ungariei, Imperiul Otoman și cu huni și tătari, acesta învingând de cele mai multe ori. Fiul lui Bogdan al II-lea a purtat bătălii celebre la Podul Înalt, Valea Albă și Codrii Cosminului. Se spune că după fiecare bătălie domnitorul Moldovei construia o biserică sau recodiționa altele printre acestea numărându-se Mănăstirile Putna și Voroneț. Grigore Ureche l-a caracterizat înLetopisețul Țării Moldovei astfel: “Fost-au acestu Ștefan vodă om nu mare la statu, mânios și de grabu vărsătoriu de sânge nevinovat; de multe ori la ospețe omoria fără județu. Amintrilea era om întreg la fire, neleneșu, și lucrul său îl știia a-l acoperi și unde nu gândiai, acolo îl aflai. La lucruri de războaie meșter, unde era nevoie însuși se viriea, ca văzându-l al săi, să nu să îndărăptieze și pentru aceia raru războiu de nu biruia. Și unde biruia alții, nu perdea nădejdea, ca știindu-să căzut jos, să rădica deasupra biruitorilor.”
