banc: - Ridicătură de depuneri de nisip, de pietriș sau de nămol, formată pe fundul mărilor sau în albia apelor curgătoare, care ajunge uneori până la suprafața apei.
- Grup mare de scoici sau de pești, de obicei de aceeași specie, vârstă și mărime.
- Masă sau platformă pe care se montează dispozitive, utilaje, instalații etc. Banc de tămplărie. Banc de ceasornicar.
- Banc de probă = instalație pentru controlul calităților tehnice ale unor motoare.
- Banchetă pe care stă persoana care trage la rame într-o ambarcațiune mică.
- anecdotă, glumă, spirit.
lob: - lobul urechii
- Diviziune, prelungire, excrescență a unei frunze, a unei petale sau a unei sepale, separată de rest prin crestături adânci.
- Lovitură la jocul de tenis, care constă în trimiterea mingii pe deasupra capului adver11sarului atât de sus, încât acesta nu o poate ajunge cu racheta pentru a o trimite înapoi
- Element de construcție în formă de arc de cerc, care, combinat cu alte elemente asemănătoare, formează un arc compus
pas: - Fiecare dintre mișcările alternative pe care le fac picioarele în mers obișnuit
- Drum, loc îngust și mai coborât, de-a lungul unei văi, între munți sau dealuri, prin care se trece dintr-o parte în alta; trecătoare
- Unealtă de lemn asemănătoare cu un compas, folosită în dulgherie, dogărie
- Cuvânt folosit de un jucător de cărți pentru a arăta că nu vrea sau nu poate să deschidă jocul, să participe la joc
- Substanță medicamentoasă antibiotică, cu aspect de pulbere albă, puțin solubilă în apă, folosită în tratamentul tuberculozei
mina: - Loc subteran cu zăcăminte de substanțe minerale utile
- Armă explozivă folosită la distrugerea unor obiective terestre sau acvatice
- Bucată subțire cilindrică sau prismatică din grafit sau din alt material, folosită la confecționarea creioanelor
- Expresie a feței; fizionomie, chip, înfățișare. ◊ Expr. A avea (o) mină bună (sau rea) = a arăta bine (sau rău), a părea sănătos (sau bolnav)
- Veche monedă grecească de aur sau de argint, a cărei valoare era egală cu o sută de drahme
