vreau si eu un scurt rezumat:
— Ce ai, nene Iorgule? Parca ai fi suparat.
— E!…
— Ba nu zau, ti s-a intamplat ceva?
— Mi s-a intamplat o ticalosie… Nici nu stiu cum sa-ti spui… Stiti ca prin fundul curtii mele trece iazul morilor. Cand n-am ce face, dau cu undita la peste. Am acolo, in stanga scarii (c-am facut o scara pentru scaldat), o adancatura, in care arunc in toate serile cate o bucata de mamaliga ori cate un pumn de grau fiert: nada la peste… Si uneori, cand e apa merie, mai ales acuma primavara, se da bine si prinz… nu cine stie ce pesti mari, dar in sfarsit: cleni, mrene… Am prins de multe ori si mai maricei — asa, cat un cutit de masa obisnuit… Tu nu esti pescar; n-ai dat cu undita niciodata… E pacat…
La mine, acolo, e frumos de tot: o umbra deasa si racoroasa, si apa aia care curge lin printre salcii pletoase… Sa vii o data sa vezi… Acum, eu am undite sistematice, de se strang, se fac baston; dar aici in iaz nu le intrebuintez, ca prea sunt lungi… Iau cate o nuia de alun, ii pun ata, plumb si carlig, si gata; iar cand plec de acolo, infasor ata pe nuia si o bag intrun tufis de rachita.
Nenea Iorgu are in spatele casei un rau . Acolo vine in fiecare zi sa prinda pesti. El foloseste diferite momeli cu care prinde pesti destuli de mari. Acesta isi procureaza o undita din nuia plumb si carlig pe care o ascunde intr-un tufis.
Vă mulțumim pentru vizita pe platforma noastră dedicată Limba română. Sperăm că informațiile prezentate v-au fost utile. Dacă aveți întrebări sau aveți nevoie de suport suplimentar, nu ezitați să ne contactați. Așteptăm cu entuziasm să reveniți și vă invităm să ne adăugați la lista de favorite!
