Odata, pe cand cainele casei se plictisea si nu avea ce sa faca, se ia in seama cu un paianjen din coltul peretelui:
-Auzi, tu, nu poti coborî putin?!?! Stai acolo de mai bine da o saptamana si nu faci nimic!
-Poftim?! Eu nu fac nimic sau tu? Stii ce munca migaloasa este in a-ti tese panza?! Eu fac asta de cand ma stiu si cu multa luare de seama.
-Si de ce iti ia asa de mult?
-Crezi ca eu sunt fabrica de panza? Fac si eu ce pot si vum pot! Conteaza calitatea si rezultatul final.
-Dar totusi de ce in locuri atat de inaccesibile?
-Pentru a ma feri de ignoranta si nesabuinta oamenilor si pentru ca in colturi am sustinerea mai buna. Practic imi castig si eu existenta!
-Mi se pare interesant cum va adaptati voi paianjenii!
-Da! Fata da voi cainii, noi avem de suportat un trai greu! La. oi totul vi se da intins pe tava: mancare, culcus, afectiune si chiar igiena. Noi in schimb traim intr-un chin continuu, iar tu te plictisesti in fiecare zi cand stapanii pleaca! Asta da viata!
-Ah! Nu m-am gandit! Dar sa stii ca si noi avem scopul nostru! Mai tovarese paianjen, cainii apara casa oamenilor si le aduce un strop de viata in monotonia zilnica, noi avem capacitatea de a ne lipi de oameni prin afectiune si dragalasenie... Desi sunt si caini vagabonzi care nu au parte de asemenea placeri!
-Asta asa este! Fiecare animal este dat pe pamant cu un scop si cu un trai diferit! Asta este frumusetea vietii: DIVERSITATEA!
