Povestitorul ne sugereaza ca viata fiecarei fiinte umane graviteaza in functie de soarta. Si ca viitorul ne este ascuns tocmai pentru a nu ne mandri cu norocul cu care ne nastem ca si cum ar fi un bun castigat prin fortele proprii, iar nu un dar divin. Desi ii era harazit un viitor stralucit, pentru ca nu-l cunostea, se multumea cu starea prezenta, deocamdata umila, o acceptare sincera, lucru reliefat prin atitudinea sa fatza de oamenii din jur, ceea ce denota sufletul sincer, bun, curat, probabil modelat de o educatie adecvata.
Acest fapt inspira ideea ca niciodata sa nu ne lasam doborati de prezent, pentru ca nu avem de unde sa cunoastem ce ne ascunde viitorul, si ca oricand putem avea parte de o schimbare, una chiar fericita, care sa ne transpuna intr-o situatie mult mai buna, dar in acelasi timp, trebuie sa pastram o atitudine frumoasa fatza de cei din jurul nostru, dar fara sa asteptam ca vreo schimbare in viata noastra sa se produca de la sine, ci perseverand in ceea ce facem, sa progresam zilnic pentru a putea veni in ajutorul destinului.
