Toamna , o , amurg de infinit,
Te-am asteptat cu dor si iata c-ai sosit.
In sufletul meu lumina ai adus,
Atunci cand incepeam a crede-n apus.
Cand iti acoperi trupul dezgolit
Cu frunzele patrunse de-un melancolic infinit,
Imi framant sufletul pentru al tau sfarsit.
Stiu ca e prea devreme sa gandesc,
Dar vremea trece , iar tu vei pleca
Si vei lasa din nou o lacuna-n inima mea.
Te ador anotimp al iubirii
Nu pleca din firea mea ,
Am sa ma pierd in gol ,fara prezenta ta .
