Într-o toamna, la Hanu Ancutei au poposit multi calatori. Si atunci a venit vremea povestilor si veseliei la han. Printre oameni se afla si comisul Ionita, un fost răzăş. El le propuse celorlalti sa le spuna o poveste de pe vremea tineretilor lui. Se facea ca el, comisul, avea niste probleme cu un boier in privinta terenului parintesc si se ducea la Voda sa i se faca dreptate. Pe drum oprise tot la Hanu Ancutei, pe cand traia cealalta Ancuță, mama acesteia. Si pe cand sa porneasca la drum, a venit la han un boier. Si a mai stat si Ionita o vreme, cat sa inchine un pahar de vin in cinstea boierului. Cel din urma l-a intrebat unde se ducea, iar Ionita i-a spus ce probleme avea si ca daca nici Voda nu i le va rezolva, sa pofteasca Maria Sa sa-i pupe iapa nu departe de coada. Apoi, Ionita si boierul au pornit fiecare indrumul lui, boierul razand si mangaindu-si barba. Cand a ajuns Ionita la Curtea Domneasca, l-a gasit pe tronul lui Voda tocmai pe boierul de la han. Totusi, acesta i-a facut dreptate si a trimis un om de incredere sa randuiasca lucrurile in numele lui. Inainte ca Ionita sa plece, Voda l-a intrebat ce ar fi facut daca nu i-ar fi facut dreptate, la care Ionita i-a spus ca nu isi ia vorba inapoi, iar iapa-i peste drum. Apoi a plecat, iar Voda a ramas la fereastra mangaindu-si barba. Terminand de istorisit aceasta poveste, comisul propuse sa le mai spuna una, mai grozava ca aceasta.
