Pe cerul albastru o stea coborâ şi semnală o tragedie .
O piatră sfintecă ieşirea a doisprezece urşi ajunşi la hibernare, astfel că luni bune trecură până ce primăvarea revenise , dar nu şi în peştera-închisoare , care urma să ofere clipe de coşmar ...sălbaticele animale , tulburate de spaţiul închis , întunecos , lipsit de orice sursă de hrană păreau nişte oameni în toată firea , dar oameni suferinzi de claustrofobie . Au rezistat la propriu săptămâni bune , până ce , gândul lor era ajuns la realitate..trăiau închişi acolo . Dintr-odată , unul dintre ei , determinat de ambiţie , se gândi că 12 matahale nu au cum să fie doborâte de o piatră. Şi-au pus forţele la comun şi au dat-o deoparte, însă ce-i drept nimeni nu ştie unde o fi dispărut , căci posibil este ca ea să fi blocat o altă ieşire/intrare .
