Răspuns :
În vremea lui Ștefan cel Mare, Moldova se întindea de la Carpații răsăriteni până la Nistru. Țăranii răzeși,
proprietari de pământ, erau chemați la solicitarea domnului la "oaste"
în schimbul unor privilegii. Alături de ei, un rol important îl jucau cetele boierilor, care veneau cu oșteni de pe moșiile lor, și cetele
târgurilor, alcătuite din târgoveți, care se puteau strânge mai repede
în caz de nevoie. Oastea mare a lui Ștefan era deci o ,,oaste de țară",
la vremea aceea puțini fiind lefegii (mercenari sau soldneri). Țara era apărată de cetăți ca Soroca, Tighina și Cetatea Albă la Nistru, cetatea Chilia la Dunăre, cetățile Hotinului și Sucevei la Nord, spre Carpați Cetatea Neamțului, iar pe Siret Cetatea Nouă a Romanului.
Moldova era stabilă politic și bogată. Incursiunile pretendenților la domnie
erau rare, și opoziția boierilor slabă. Buna securitate a drumurilor
îmbia pe negustorii italieni, polonezi sau armeni să treacă prin Moldova
de la Marea Neagră spre Liov (Lemberg) și invers, aducând din Orient mirodenii, covoare, blănuri, metale și pietre prețioase iar din Apus postavuri și arme. Vămile
culese de la aceștia aduceau bani în vistieria domnească. Astfel se
explică mijloacele materiale care i-au permis lui Ștefan să lupte și să
construiască fără încetare în lunga lui domnie. Pericolul mare îl
reprezenta însă expansiunea Imperiului Otoman, care - după cucerirea Constantinopolului la 1453, de către sultanul Mehmed al II-lea Fatih - își continua înaintarea spre centrul Europei.
Vă mulțumim pentru vizita pe platforma noastră dedicată Limba română. Sperăm că informațiile prezentate v-au fost utile. Dacă aveți întrebări sau aveți nevoie de suport suplimentar, nu ezitați să ne contactați. Așteptăm cu entuziasm să reveniți și vă invităm să ne adăugați la lista de favorite!