Vantul bate trist, molatic, codrul frate-mi se răzbate intre viata si intre moarte.
In sufletu-mi pustiu a pătruns si toamna grea. Oare m-am indogastit de ea?
Ploaia trece peste-mi doruri, si ce doruri tinerești...
Căutând printre mulțime, dragostea-mi pierduta-n veci....
Si eu zac pe pat de moarte, toamna-n zbucium iar rasuna ca pe vremuri-n tinerete, alergând prin codrii-mi dragi.
Si ce sufăr sub un tei... Asteptând inca o data, moartea vieții de aci..
